Noul sistem  de reglemenatre a pieței gazelor propus de guvern nu mai stabilește un plafon maxim al prețului final pentru gospodării, ci introduce costuri reglementate pe întreg lanțul de aprovizionare, în mod specific, pe partea de achiziție și de furnizare. Astfel, pe factură consumatorul va vedea cel mai mic preț dintre cel stabilit prin contractul de furnizare și prețul rezultat din suma costurilor reglementate de pe lanțul de aprovizionare, spune Daniela Dărăban, Directorul executiv al Federației ACUE (Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie).

”Piețele angro internaționale de gaze rămân sensibile la contextul geopolitic, iar mecanismul de plafonare, cu o serie de ajustări, a fost prelungit până în aprilie 2027 pentru consumatorii casnici”, spune Daniela Dărăban. România are nevoie de măsuri concrete pentru creșterea lichidității pe piețele angro de gaze, un element esențial pentru formarea unor prețuri competitive și pentru stabilitatea sectorului energetic. Totodată, trebuie consolidat și perfecționat mecanismul de protecție țintită pentru consumatorii vulnerabili, afirmă Daniela Dărăban, în cadrul unui interviu exclusiv oferit Energynomics. Iar pentru a atrage investiții noi, ”România nu trebuie să inventeze soluții. Este esențial să reducă povara fiscală, în linie cu recomandările europene, să elimine impredictibilitatea deciziilor și a cadrului de reglementare și să adopte politici de încurajare a investițiilor în conformitate cu standardele Uniunii Europene”, susține directorul ACUE.

 

Care ar fi fost cel mai bun scenariu pentru re-liberalizarea pieței de gaze, în opinia ACUE?

Pentru sectorul energetic, reglementările succesive și legislația imprevizibilă reprezintă unele dintre cele mai mari riscuri și constituie o piedică în dezvoltarea sa.

Rolul corect al statului într-o piață liberă de energie nu este să stabilească prețuri sau să substituie concurența, ci să creeze cadrul în care piața poate funcționa eficient, predictibil și echitabil, prin reguli clare, stabile și transparente. Orice intervenție punctuală într-un context excepțional de criză trebuie să fie legitimă, justificată, proporțională și limitată în timp.

Prima regulă a politicii publice este fundamentarea intervenției. Plafonarea generalizată a prețurilor la gaze a fost justificată de creșterea abruptă a prețurilor pe piețele angro în perioada 2021–2022, într-un context excepțional marcat de volatilitate și incertitudine. De exemplu, pe piața europeană de referință TTF, prețul gazelor a crescut de la aproximativ 20 €/MWh la începutul lui 2021 la peste 180 €/MWh la finalul aceluiași an, iar în august 2022 a depășit 300 €/MWh, pe fondul tensiunilor geopolitice și al reducerii livrărilor de gaze către Europa.

În aceste condiții, introducerea unei scheme de protecție a consumatorilor era legitimă. În mod ideal, însă, o astfel de intervenție ar fi trebuit să fie țintită către consumatorii vulnerabili sau către sectoarele cu adevărat expuse, însă s-a optat pentru o plafonare generalizată.

Pe măsură ce piața și-a revenit, era firesc să fie retras gradual și mecanismul de intervenție. Plafonul stabilit a fost unul maximal, iar în ultimii doi ani furnizorii au facturat gazele pentru populație și agenții economici la nivelul sau chiar sub aceste plafoane, în funcție de condițiile din piață. Această convergență între prețurile de piață și plafonul maximal reprezintă un argument solid pentru eliminarea schemei de plafonare.

Totuși, piețele angro internaționale de gaze rămân sensibile la contextul geopolitic, iar mecanismul de plafonare, cu o serie de ajustări, a fost prelungit până în aprilie 2027 pentru consumatorii casnici.

Ceea ce lipsește însă sunt măsurile necesare pentru consolidarea funcționării pieței. În special, este nevoie de măsuri concrete pentru creșterea lichidității pe piețele angro de gaze, un element esențial pentru formarea unor prețuri competitive și pentru stabilitatea sectorului energetic. Piețele lichide rămân esențiale pentru obținerea unor prețuri corecte și pentru stabilitatea de care au nevoie atât industria, cât și consumatorii casnici.

În același timp, anul de tranziție nu trebuie pierdut. În paralel, până la eliminarea schemei pentru consumatorii casnici, în aprilie 2027, trebuie consolidat și perfecționat mecanismul de protecție țintită pentru consumatorii vulnerabili. Un pas important a fost realizat anul trecut prin crearea platformei EPIDS pentru acordarea tichetelor pentru energie electrică, sistem care poate fi adaptat, perfecționat și eficientizat pentru a susține și consumatorii vulnerabili de gaze.

Mai mult, pe termen mediu și lung este nevoie de o strategie asumată pentru soluțiile de încălzire rezidențială. România trebuie să reducă gradual dependența de încălzirea pe lemne și să promoveze alternative mai eficiente și mai puțin poluante.

Ce va însemna pentru piață, prețuri și jucători acest model de preț administrat impus de autorități?

Vorbim despre aproximativ 35% din consumul național de gaze, reprezentat de consumul casnic, care este însă puternic concentrat în sezonul rece – aproximativ 80% din consumul anual al gospodăriilor are loc iarna. Noile măsuri de sprijin urmăresc să asigure stabilitate, predictibilitate și protecție pentru populație, în special în sezonul rece următor.

Noul sistem propus nu mai stabilește un plafon maxim al prețului final pentru gospodării, ci introduce costuri reglementate pe întreg lanțul de aprovizionare, în mod specific, pe partea de achiziție și de furnizare. Astfel, pe factură consumatorul va vedea cel mai mic preț dintre cel stabilit prin contractul de furnizare și prețul rezultat din suma costurilor reglementate de pe lanțul de aprovizionare.

Potrivit estimărilor actuale, consumul casnic ar urma să fie asigurat și iarna viitoare la un nivel de preț apropiat de cel din sezonul rece 2025-2026. Acest lucru este posibil deoarece mecanismul permite planificarea din timp a cantităților necesare, inclusiv pentru înmagazinare.

În același timp, segmentul de furnizare rămâne cel mai competitiv, iar consumatorii au în continuare posibilitatea de a alege oferta care li se potrivește cel mai bine. Atât consumatorii casnici, cât și cei non-casnici sunt încurajați să se informeze periodic asupra ofertelor disponibile în piață și să aleagă opțiunea cea mai potrivită nevoilor lor.

Cum putem avea o lichiditate, o reprezentare și o transparență mai bune pe piața gazelor? Cum poate un program de tip gas release gazelor să ajute la rezolvarea problemei pieței? Cum a funcționat acesta în trecut?

Pentru ca prețurile să se formeze corect, piața gazelor din România are nevoie, în primul rând, de o lichiditate sporită. Vorbim despre existența unui număr suficient de oferte de vânzare pentru diferite produse bursiere și pentru diferite perioade de livrare a gazelor. De asemenea, tranzacțiile încheiate zilnic, inclusiv pentru produse pe termen mediu și lung, trebuie să fie în număr suficient pentru a putea genera repere de preț robuste și credibile pentru participanții la piață.

Un program de tip gas release a funcționat și în trecut ca obligație pentru producători de a vinde pe piețele centralizate un anumit procent din producția lor. Odată cu instituirea măsurilor de plafonare a prețurilor, această obligație a fost eliminată din legislație. În schimb, pentru furnizori s-a menținut obligația de a achiziționa de pe piețele centralizate, pe termen lung, minimum 50% din necesarul de consum al clienților din portofoliu.

În marile hub-uri europene, precum TTF, volumul tranzacțiilor este de zeci de ori mai mare decât consumul fizic, ceea ce asigură lichiditate și repere de preț solide. În România, lichiditatea este încă limitată, cu un raport între volumul tranzacționat și consumul fizic de gaze apropiat de 1 sau chiar sub acest nivel. Acest lucru arată că piața are nevoie de mai multe tranzacții și de cantități mai mari disponibile la vânzare pentru a genera semnale de preț robuste și credibile.

Din acest motiv, am propus reintroducerea unui mecanism de tip gas release, care să asigure predictibilitate asupra cantităților disponibile la vânzare în piață. Un astfel de instrument s-a demonstrat benefic pentru piață, contribuind la creșterea lichidității și la stabilitatea prețurilor.

Este suficientă măsura luată recent de guvern pentru protecția consumatorului vulnerabil? Ce altceva ar mai trebui făcut?

Politicile sociale nu ar trebui realizate prin controlul prețurilor sau prin intervenții administrative în piață. Astfel de măsuri limitează investițiile atât în producție, cât și în distribuție și pot genera, în timp, un efect de bumerang. Fără investiții suficiente în sectorul energetic, nu pot fi obținute prețuri sustenabile pentru energie.

Statul a făcut un pas în direcția corectă anul trecut, prin acordarea unui sprijin direct consumatorilor vulnerabili de energie. Așteptarea noastră este ca, în perioada următoare, să fie stabilit cât mai rapid un mecanism de sprijin direct pentru consumul de gaze al consumatorilor vulnerabili, în special pentru sezonul rece următor.

Piața liberă este adesea percepută ca un risc, însă în realitate ea reprezintă garanția concurenței și a ofertelor competitive. Experiența ieșirii din plafonare pe piața energiei electrice arată că ofertele s-au diversificat și că tot mai mulți consumatori caută activ opțiuni avantajoase, preluând un rol mai activ în gestionarea costurilor cu energia.

Responsabilitatea Guvernului României nu se oprește însă la adoptarea unor programe de sprijin. Este la fel de important ca aceste programe să funcționeze eficient în practică, prin proceduri simple, informare clară pentru consumatori și mecanisme automate de acordare a sprijinului, acolo unde este posibil.

 

Citește mai multe: